Sprechen Sie Deutsch?

Am auzit întrebarea asta prima dată într-un video de pe YT de al lui Robbie Williams, cand concerta, evident, în Germania. Nu m-am gândit niciodată că nu o să mai fie doar o frază fixă, în care nu mi-e clar cine e Sie ăla. Dar ca în orice poveste nemuritoare, se face că lucrurile s-au complicat, pentru că hei, gramatica limbii germane nu e chiar cea mai simplă și nici nu o auzi la fiecare telenovelă care apare pe TV în timp ce aștepti la vreo coadă, dentist, salon.

Da, m-am apucat de germană la 30 de ani!

Prima întrebare de la toata lumea care auzea asta – vrei să pleci din țară?

Acum ce să raspund?! Da, poate, nu știu. Nu e atât de simplu sau clar. Totuși, să știu că m-aș putea descurca și în altă parte a lumii fără a avea bariere lingvistice ar fi un nice to have. Și asta e valabil pentru orice altă limbă.

Pe principiu să nu trecă timpul degeaba peste noi, limba străină e un mare plus din mai multe puncte de vedere:

  • când călătorești și te orientezi mai ușor
  • când vorbești cu localnicii din locurile de unde călătorești
  • când îți vizitezi prietenii care s-au mutat peste (mări și) țări
  • când te uiți la filme care nu-s în engleză și auzi înainte de a citi traducerea
  • când aplici la un job nou
  • când vrei să pleci/fugi din Ro :))

Înainte de germană am încercat cu neerlandeză, aka olandeză; lucru care nu e tocmai ușor sau la îndemâna oricui. Pe lângă că e greu de găsit un cadru formal, profi dedicați și metodologie modernă de învățare, este și foarte scump. Dacă nu mergi la Universitate și alegi centrele private de limbi străine te cam îndoaie ca s-o zic pe aia dreaptă.

Am început cu 3 luni de olandeză de 2x pe săptămână, acum 3 ani (2016). Ceva informații și cuvinte au rămas cu mine, daaaaar să port conversații mai mult sau mai puțin basic, ehee, e altă treabă.

Anul trecut am zis că nu se mai poate așa și a încolțit ideea de a învăța spaniola – pe principiul, cât de greu poate să fie?! Doar o auzeam până mai acum câțiva ani la aproape orice colț de .. butic. Căutasem ore, prețuri, locație și găsisem Cerventes, centru, after work. Concomitent băgam strong și pe Duolingo și deja sunasem la institut pentru o testare de nivel.

De la telefonul meu pentru testare și până ca lucrurile să se și întâmple, s-a produs o extorsiune. O anume doamna SC a lansat idei de genul “Dar de ce nu te apuci tu de germană? Că eu am fost la Goethe și e mișto, au răbdare cu tine, apuci să nu-ți mai fie teamă de vorbit, aplici metodologia lor și te mai ajut și eu” .

images
poză via https://www.goethe.de

Și nu ai cum să nu cercetezi după o astfel de ofertare.

1700 lei. Mult. Să-mi cadă fața. de 2x pe săptămână timp de 2 luni jumătate. Nu eram pregătită de un asemenea angajament.

Cu toate astea, am ales germana în detrimentul spaniolei și am ales să fac meditații acasă cu tatăl unui prieten care făcea de mult timp asta – o dată pe săptămână.

M-am gândit că la renumele de limbă grea pe care îl are germana, o să-mi fie mai greu să renunț dacă fac acasă – eu doar trebuie să fiu acolo și vine germana la mine. Am făcut asta cam patru, cinci luni, timp în care am făcut foarte multe concepte de gramatică, lucru care nu mi s-a părut cel mai bun și util atunci. De ce? Păi, la ce bun să știi diateza pasivă când tu nu poți spune câteva informații despre tine dacă ar fi să te prezinți unui străin?!

Așa că la început de 2019, după o excursie la snowboard în Austria, în care abia distingeam ce zic oamenii și în care nu puteam să răspund la ce m-ar fi întrebat localnicii, am zis că e cazul să mă mai uit o dată peste oferta de la Goethe.

Încă o dată test de limbă – de data asta online. Un punctaj semi ok – 50% din test, pe care l-am făcut cu ce știam din punct de vedere al gramaticii, al raționamentului și a unui vocabular lipsă. Astfel că a fost nevoie să mă înfățisez la institut pentru o testare face to face. La  momentul ăla examinatorul m-a făcut KO la ceva ce acum mi se pare simplu și de bun simț. A urmat o semi crizare interioară, dar având în vedere că treaba asta e o chestiune voluntară, am depășit momentul și am acceptat cu deschidere plasarea la o grupa de începători – A1.2.

Fast forward până la debutul cursului în aprilie 2019. Primele ore au fost puțin greuceanu cu acomodarea la stil, oameni și .. vorbire, dar cu timpul a mers din ce în ce mai bine. E plăcut să ai o rutină și mai plăcut e ca coffee lover să se deschidă o specilaty coffee fix acolo unde ai treabă – ceea ce s-a și întâmplat, vezi Bob.

Și mai mult fast forward până la finalul cursului în iunie 2019 – cu probe clasice de ascultat, citit, scris și vorbit, așa a fost evaluarea finală. Examinările nu-s chair lucrul făr de care nu-mi pot trăi veața, dar neavând o miză reală de care să depindă soarta omenirii, am avut cele mai mici emoții evăr. Nici să zic că eram făr de emoție, dar sigur nu eram cu morcovul, if you know what I mean.

Any regrets? None.

Îmi mai e frică de vorbit? Sigur :), dar parcă mai puțin sau poate nu-mi mai pasă așa mult de cum aș putea fi percepută.

Aș mai face? Da! Cursurile de vară sunt intense, iar pentru un working adult programul propus nu e o soluție viabilă; însă din toamă programul institutului revine la normal, after work.

 

Bis nächste Mal!

duo
poză via Duolingo Fashcards

 

Ps. Câteva detalii organizatorice:

  • avți nevoie de manual & caiet de teme dedicate modulului, iar prețurile sunt decente, undeva până în 100 lei ambele
  • lecțiile se desfășoară cu multe exerciții de grup și ascultat plus vorbit
  • nu se recuperează orele pierdute
  • există listă de prezență pe baza căreia la final de modul se eliberează o adeverință care atestă numarul de ore de germană făcute

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s