Un, doi, trei, la zidul Berlinului – Stai!

Sunt întrebată de ceva vreme de ce nu mai scriu pe blog.

Nu am dispărut, nu am ștes domeniul, nu s-a întamplat nimic grav. Cu toate astea, e adevărat, nu am mai scris. Nu știu dacă e de la vreme sau de la lene, de la alte supărări, cert e că enough is enough. Treaba asta e long over due și eu chiar am făcut chestii de la ultima postare; nu știu dacă aceste lucruri sunt așa interesante pentru alții însa pentru mine sunt.

Și pentru acest comeback, ce ar fi mai potrivit dăcât un articol dedicat unui scurt trip, also numit city-break?! Pentru că gândul la vacanță este pururea și forever acolo, ascuns după ureche (aș zice ca un coș, dar mie nu-mi ies d-astea :), yuuuck) , gata gata să iasă, doar doar plecăm pe undeva. 🙂

Pentru că într-o zi căutam bilete ieftine de avion, tot în aceeași zi m-am hotărât să le și cumpăr. Destinația: Berlin. Nu știu câtă lume își face un țel din a merge la Berlin, să apară acolo în top pe bucket list, așa că nicio ocazie e o ocazie numa bună de mers într-acolo. Și la Eur90, zău că e (sau ar putea părea că e) pomană. 90 de ieuro pentru 2 bucăți de pasageri, dus-întors cu ore bune și low cost, mai precis RyanAir.

Perioada de călătorie: final de martie, deci semi primăvară în România, semi geruț în Germania.

IMG_0961

Din experiențele noastre călătoricești, martie nu a fost cea mai grozavă perioadă de mers pe undeva. De pildă, Italia, care ar putea părea o țară cu temperaturi mai temperaturi mai crescute față de România, pentru iarnă s-a dovedit a fi horror de friguroasă – așa încât cel mai bun suvenir la momentul ăla au fost niște mănuși îmblanite la 25 euro (ca să înțelegeți că am rămas marcată de acel episod tragi-comic, cu cazare la hostel, cu apă rece, cu trenuri anulate și copaci căzuți pe sine).

Daaaar, revenind la Berlin. Merită? Asta vrea toată lumea să știe.

Merită? Merită? Merită!

Nouă ne-a plăcut; poate mai puțin partea cu frigul care a intrat peste tot, dar ne-a plăcut.

Trei zile la Berlin au fost cu Zoo, muzeul de gaming, muzeul de tehnologie, muzeul de spionaj, două outlet-uri, un memorial dedicat Holocaustului, mâncare, specialty coffee, poze, o cameră mică, mică de hotel și un pic de transpirat când am dat-o pe (limba) germană. Adicătelea, nici prea prea, nici foarte foarte, întotdeauna merită un change of scenary.

Zoo. Frumos, mare, divers, baby friendly, plin de părinți cu copii și sesiuni de animal feeding. 42Euro și vreo 3 ore later eram mov pe buze și cu frigu-n oase, așa că ca în alte dăți prin străinătățuri am folosit cu spor Foursquare și TripAdvisor ca să găsim localuri de mangiare.

Muzeul de tehnologie. Aparent ar putea suna super-mega-ultra-uber plictisitor, însă a fost chiar opusul. Dacă vreți să vedeți diverse în mărime naturală (trenuri, bărci, avioane, aparate video, foto) e o idee bună să faceți o oprire și aici. Nu doar că vedeți diverse machete și lucruri care o dată au fost cu adevărat folosite de oameni, ci veți vedea și mecanismul din spatele lor, diverse poze din vremuri de mult apuse, plus alte video-uri și chestii interactive. La cât e de mare treaba asta pierzi lejer vreo 2 ore și aici (asta dacă faci totul pe repede înainte). Dacă mai ai obiceiul să caști gura (să derulezi tu alte filme în minte), să faci 587643 de poze din 43 de unghiuri la același lucru, pregătește-te de stat mai mult.

Muzeul de spionaj. Privately owned, nu e genul de muzeul plictisitor. Yes, există un laitmotiv la noi în familie. E plicitisitor? Atunci mergem în direcția opusă :)). E colorat, e interactiv, e amuzant și are informație suficientă. Despre cum au fost spionii prinși, care erau double agents, cum se omorau reporterii care erau prea curioși despre cum se conduce țara, cat de safe sunt parolele tale online, x rays, videouri și diverse mulaje din filmele cu spioni. Un fel de șaorma cu de toate, de la Dristor de aia bună.

Memorialul Holocaustului. Free of charge. Poze multe și mari, scrisori, panouri din vremuri de mult apuse și care sperăm să nu se mai întoarcă vreodată. Te fericește că te-ai născut altă dată decât atunci. Parcă nu mai pare așa rău acasă.

Centrul/muzeul de gaming. Ceva super geeky și în mod clar, de noi. Tot privately owned, pus cap la cap de niște developeri, cu diverse experiențe mobile, tactile, vizuale, senzoriale. E distractiv and again, interactiv. Asta chiar nu e peste tot, așa că e de încercat. Nici nu-i scump, veți decarta 8 euro de individ.

Pe partea de mangiare a fost bine, cu mâncat diverse – mâncare vietnameză, sushi, salat(r)ă, burger & cartofi & onion rings și cu un range care variază între Eur 35 – Eur 60 pentru două burți, două guri, două nasuri și patru ochi. Adică pentru mine și soțu’. Evident că se putea și mai ieftin și mai scump și mai mild și mai spicy și mai fancy și mai hipstăresc. Se cheamă balance sau nespart bugetul de călătorii de anul ăsta pe bășini.

Ca să nu se lase cu băluțe și descrierea experiențelor culinare, o să arunc câte un link pentru localurile în cauză: vietnamezi, sushi, burger, salat(r)ă. Tried & tested. Worth it. Good service, decent prices.

Cafeaua mea de fițoasă am băut-o de la West Berlin. Sigur, sunt multe, asta era cea mai apropiată de unde stăteam și merita drumul până acolo.

45F28562-BAA7-4735-967E-2293B43C757F (2)

Alte detalii organizatorice bine de știut la Berlin:

Cazarea. Am ales pe principiul apropierii față de metrou, pentru a fi ultra mobili. Nu strică să experientezi și partea asta, nu doar ad passum. Mic dejun inclus, deci o grijă în minus dimineața pe răcoare.

Transportul. 7 ieuroi de om. Mere la toate tipurile de transport în comun (inclusiv de la și către aeroport via tren). Well used and loved. Nu uitați să taxați înainte de a vă urca în ce aveți de urcat – pe platformă există un aparat gamben care vă împrimă data și ora.

E28F908B-4F94-4C29-9F80-4585C219F387

Shopping nu pot să zic că am făcut, asta dacă nu numărăm fularul mare și gros luat dintr-un TK MAXX. :))

Nici bagaj de cală nu am avut, așa că totul a fost fix pe fix și portabil, ceea ce vă doresc și vouă.

Și în final: e frig în martie! Probabil și în aprilie. Am dubii si pentru mai. Deci nu vă bazați că arată 20 de grade și 20 de grade de acasă înseamnă că e cald și bine. Pentru anotimpurile de tranziție mai bine intră pufoiaca și tricou pe dedesubt. Just a friendly advice. Asta dacă nu sunteți localnici sau nu mereți la prieteni care au să vă dea straturi de haine de pus pe voi.

 

Iar am scris mult. *Insert rolling eyes here*

Haidi tschuss! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s