La burlăceală înainte, la peripeții înapoi

Din categoria ‘am deschis o mie de articole și n-am postat niciunul’, viitorul sună bine și poate se lasă și cu un publish.

Revin azi pe blog, în limba noastră mult iubită și maternă, româna, he he, cu un episod din seria ‘La burlăceală înainte, la peripeții înapoi’ sau cum am organizat noi, fetele, petrecerea Sabinei soon to be a mrs.

Pe lângă detaliile organizatorice destul de challenging dacă e să sincronizezi orarele unui medic, consultant, itst și finanțist iți cam bagi un băț în dos, faci trei rugăciuni, informezi viitorul soț de complot și speri să iasă bine. Dă-i cu rezevări, bilete de avion & buletine, trasee nemontane și aproximări de $$. Și astea-s floare la ureche.

Ce poate să meargă rău la acest plan? Cred că de câte ori se rostesc vorbele astea, în univers se pornește o serie de cataclisme solare care să facă ceva să se întâmple, doar doar să iasă cu palpitații.

De data asta la noi nu a fost chiar o întrebare, ci o afirmație. ‘Sunt curioasă ce se întâmplă în excursia asta’ zise Alina. Mulțumim pentru invocarea universului, Alinaaa! 🙂

Evident ca s-au întâmplat lucruri. Nu atât de .. .. , ca în alte dăți cu destinația Milano, dar era cât p-aci să facem burlăceală fără burlăciță și să nu prindem avionul de retur. Cheers to Italy!

Ca și în prima experiență de burlăceală, emoții au început de la debutul călătoriei.

Am plecat din timp, fară excursii cu transportul în comun vinerea dimineață, Taxify was our ally. Doar că, o dată ajunse la aeroport, din grupul de 5, 1 dintre noi era cu ? Și acea persoană era chiar burlăcița.

IMG_4246
before Sabina

Din seria automobile și filme, probleme de familie și job cu delegații și vizitatori străini, doamna viitoare mireasă a ajuns pe muchie de cuțit și la mare timp și limită direct la poarta de îmbarcare.

Ce surpriză, prosecco și pijama party cu seara de dinainte să mai facem, că i-am comunicat sec că noi avem un plan și she’s gotta make it work. Și tot univerul magic a zis let there be hope și light și toate stopurile pe verde, drumurile libere și liber la controale ca să ajungă Sabina la avion.

Deci patru curci plouate o așteptau pe a cincea să facă să fie bine, adică să le revină sclipirea în ochi și planurile pe următoarele trei zile să triumfeze.

Cum asta ne-a ieșit am zis că a trecut partea de peripeții alocată acestei excursii și deci, de acum o sa urmeze numai zile însorite și lapte și miere. Ceea ce, în mare parte a și fost. Hai să nu exagerez, într-o foarte mare parte a fost.

Ce, că s-au anulat un tren, două, trei .. sau toate și nu aveam cum să ajungem la aeroport, la retur, nu e chiar așa de deal breaker, nuuu?

Dar până să ajungem acolo, dacă ar fi să relatez cu ce ne-am ocupat timpul în cele trei zile de bănănăit, ce ar fi de reținut este street food, prosecco, cappuccino, caterincă, transport în comun jale, tren plin ochi și cam mirositor, low battery, poze, hlizeală, o mică ceartă ici-colo, schemă de joc (sau de dormit) 2-2-1, filmat Nana când s-a șprițat, d-astea, chestii de fete, foaarte fancy.

e08d0b73-e6be-4516-9097-f71ee8e515c1
După Sabina

Și pe bune acum, ca repere turistice – Bergamo a fost first stop și o zi e suficientă o zi de plimbare pe acolo. Cotoțat în vârf de deal, Citta Alta, centrul lor vechi e loc de promenadă și stat degeaba la terase – bifat. Și până să ajungem să ne dăm  în bărci cu funicularul pân’ sus la Citta Alta, am făcut un pit stop la un gelato random plus o patiserie cu di tăti. 10 euro later our bellies were happy.

Și pentru că ne-am potolit doar foamea, nu și setea, următorul muzeu pe lista de vizitat a fost Caffè del Tasso 1476 . Foarte frumos acest muzeu, multe picturi pe peretii interiori, sculpturi la baie și scaune pe prispă. În cazul în care nu e clar și iar tre să dăm să pice fisa, nu am intrat în muzee, doar în bodegi also knows as restaurants.

Jdemii de pași pe ulițele italiene ne-au făcut poftă de mâncare și search, research, fii cu ochiu-n patru până am ajuns la Il Circolino . Trebuie să mergi în curtea interioară ca să iei pulsul națiunii și să ai experiența autentică. Nu-mi aduc bine aminte ce am mâncat, parcă ceva pizza, fu bună, dar dacă nu-mi aduc aminte e clar că #notimpressed.

Ziua doi începe cu un drum până la gară și două ore în tren, cu provizii de snacksuri facute ad-hoc și cu barista cu chef de poze. Niște locuri în picioare, pe scări sau cu vreo bucă-n aer și am ajuns la destinație. Greșit bus, așteptat bus, ajuns la cazare. În sfarșit pornim la explorare.

Dacă vreți să faceți scheme de mai multe orașe, recomandarea e să faceți orașele mai îndepărtate în primele zile și orașul din care se face plecarea înapoi spre casă în ultima zi. Așa știti cel puțin că și dacă o luați la pas tot aveți șanse să ajungeți la timp la aeroport.

Revenind, Verona. Foame mare, din nou. Da, știu că pare că suntem nemâncate, dar ce să faci dacă ne place mâncarea – probabil d-aia nu suntem noi fotomodele. În căutare de paste și pizza primul local la care ne-am așezat n-avea așa ceva așa că într-un final glorios am ajuns undeva unde aveau de toate și posibil cel mai bun prosecco gustat zilele alea. Ne-am amețit o leacă, ceea ce vă dorim și vouă, și am pornit la a vizita (cică) străduțele specifice și locurile supraaglomerate (a se citi balconul Julietei). Doar că între timp am făcut un nou pit stop, de data asta în piața centrală la un târg de weekend, unde ne-am conversat vreo juma de oră cu o tanti italiancă cu o engleză foarte foarte bună (no joke!) și de la care am plecat mai bogate cu o pălărie pe cap de fată. Imaginati-vă cinci fete, turiste de la o poștă, toate cu pălării, care mai de care – să nu zici că-s de la nebuni? Să nu zici!

IMG_7152
Dovada de pălării

Plimbarea ca plimbarea, dar seara a venit mai repede decât prevede legea și s-a lăsat cu baut și mâncat (agaaaaaain!) într-un local male dominated, unde i-am zăpăcit pe băieții ăia cu adu-ne d-aia, din cealaltă, hai și-o poză mică că avem și o viitoare mireasă, un tricou, d-astea, de doamne.

Și s-a făcut dimineațăăăăăă. Toată lumea deschide ochii. Cu haine strânse și aranjate nevoie mare am ieșit să luam un mic dejun autentic și am primit niște nervi la pachet cu comentarii, de asta e bine să nu mănânci în locurile cele mai evidente, că îi cam doare la bască de tine, ei tot au mușterii.

Și ca să fim chiar fete, activitățile alocate pentru ziua de final au fost shoppingul și căscatul ochilor; operațiuni care au durat cateva ore și care ne-au făcut să transpirăm la propriu și figurat că nu ajungem la timp la gară, căci, ce să vezi, nici în Verona nu te poți baza pe RATB, mama lor de italieni !

Și acum ne îndreptăm spre ultima parte a excursiei cu trepidații, scurtă la picioare și haoseală, când nu știam cum să luam biletele de tren mai repede, să le validăm și să ne urcăm în tren. Asta ca ulterior, să ne dăm jos, să luam legătura către aeroport, care nu mai avea să vină. Și în același stil miserupist și de durere-n .. cot, să ni se zică să ne certăm cu aia din gara de destinație dacă vrem să ne recuperăm vreun ban; dar trenuri ioc.

Și uite așa, am încăput claie ăeste grămadă, cinci gagici într-un VW break, evident ilegal, cu suprataxă, în singurul taxi aflat în stația de tren, unde își făcea veacul și somnul de frumusețe un moșulică. Măcar a făcut și el de-o ciorbă și-un vinișor și noi ne-am văzut direct în scaunul de avion.

Long story short, 2018 se anunță bun – cel puțin încă o ieșeală d-asta și cel mai probil tot cu nefăcute – nu de alta, dar să avem material de postat pe blog.. ĂĂă, și amintiri.

IMG_4777
Vă pupă fetele!

Ciao Italy!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s